...ora 05.00, se pare ca inca mai pot sa ma aplec spre perina incarcata de ganduri, mai am timp pana la ora 07.00, atunci imi voi lua bagajul bine pregatit pentru a pleca, asteptasem de mult timp acest moment, somnul este un motiv pentru a mai ramane putin, pentru a mai visa putin momentul asa cum l-am avut de fiecare data cand mergeam spre intalnire.
        Deschizi usa, putin intuneric, cum ne place noua sa fie.Un fotoliu cu o masuta pentru carti, goala acum sta linga fereastra construita pentru luna ce azi e mai frumoasa, ascultand parca invaluita,Giacomo Puccini.  Un pat mare tronand elegant impodobit cu baldachin te imbie spre pasiuni. Esti incarcat cu caldura, zambetul perfect ma alinta ne mai apucand parca clipa in care te sarut, cat de inaltatoare sunt bratele tale imbratisand trupu-mi... ma privesti necrezand ca totul s-a intampla. Eu... iti simt parfumul ce ma invaluie cu aromele dragostei... e atat de bine cu chipu-mi in palmele tale. Ne fascinam de prezenta, de clipa... ca si cum am fi prins raiul in bucati aducandu-l impreuna, formandu-l din sarut si imbratisari ca si cum cu noi ar fi inceput lumea si dupa noi nu e nimic si nici n-ar trebui sa fie fara noi.
         Ora 5.10 ...dar ce se intmpla? Unde trebuie sa merg? Oare m-a sunat? Oare chiar ne vom intalni azi? Dar nu, nu se poate... adineaori era aici cu mine, uite... imi privesc palmele inmarmurita, miroase a EL... al lui parfum, era aici... era cu mine in patul impodobit cu baldachin alb. Ma hotarasc sa deschid ochii, fereastra mea nu e construita pentru luna duioasa invaluita de muzica, deasupra mea e doar un alt pat pentru a-mi impiedica visele sa nu zboare pe fereastra. Se aude o muzica, o simt trista... e un Zamfir ce-mi spune prin casti un "The Lonely Shepherd"...
       Most beautiful dream... me and you