Viseaza...

 Luna viseaza,
  Un cer de argint...
  Raul soptind,
  Frunze uscate ma poarta.

Luna viseaza
O noapte-n povesti...
Orele reci
Lacrimi prind viata.

.
            Luna viseaza,
            Sarutul de ieri...
            Pustiu tremurand
            Buze flamande asteapta.





Luna viseaza,
Atinsele maini...
Primele soapte
In ieri, neuitate.


Luna viseaza,
Tu in culori,
Rece in noi
Nopti gerele poarta.

Luna viseaza,
Steaua din doi
Cade pribeag
Pasul mi-l poarta.

Luna viseaza,
Pierduti in tarziu ,
Frigul in doi,
Toamne asteapta...

Luna viseaza,
Timpul ne fura,
Suflet se sfarma,
Iarna, ne ingroapa...

Octombrie,tarziu...

Pamantul ingroapa
Aur de frunze
Ploile-s reci
Saruturi uitate
Iubirile ingheata.


Soarele apune
Seri de argint
Ploile-s reci
Maini singure
Iubirile ingheata


Luna coboara

Nopti de pustiu
Ploile-s reci
Privirile mute
Iubirile ingheata




Vantul rapune
Norii de plumb
Ploile-s reci
Ultima soapta
Iubirile ingheata

Iarna aproape
Timpul pe trup
Ploile-s reci
Note pe clape
Iubirile ingheata


Toamne apun
Ploile-s reci
Iubirile ingeata
Singuri ramanem
Pe intregul pamant

Ploua...

Intorci privirea rece
Pasesti in umbre rand,
Traiesc tacerea-ti cruda
Si iar te astept visand...



Sarutul tau acum
Pe buze tremurande
E vis,caci brate-s reci
Si ploile sunt mute...

 




Cu chipul tau de inger
Cioplesti in al meu suflet
Sarutul tau mi-e viata
Tacerea ta, mormantul...

Aproape...

             Cat de aproape mi-e luna cand imaginea umbrei de impreuna o vad cazuta pe cearsaf... Cat de aproape mi-e tot cerul cand bratele tale imi cuceresc trupul, topindu-mi sufletul cu dragostea ce o simt venind din pasiunea sarutului flamand... Cand fiecare centimetru de mine te face sclavul placerilor tale, cand ochii tai gelosi ma ridica in dimensiunea madonelor vesnice...Cat de aproape mi-e raiul cand incarcat de iubire ma ridici in lumea placerilor...
Ca mai apoi sa te indepartezi... 
In locul tau ramane un parfum al sperantelor... ce mi-l lasi intr-un manunchi de petale adunate de pasii tai  prin lume. Lacrimi se rostogolesc peste buzele sangerande de sarut...            Am ajuns sa iti cersesc dragostea in fata soarelui, si a lunii... Ma inchin albatrosilor sa imi de-a aripi pentru a spinteca cerul poate asa iti voi prinde umbre... Imi tarasc trupul pe frunze putrede, poate pe ele a mai ramas o urma a pasilor tai... 
 Te caut, te caut... fara sa obosesc.
Te gasesc in atunci... te regasesc in fiecare clipa din ieri traita si azi, pastrata pentru a ma hrani din ea si in maine...

Ploaie de toamna...

Toamna... imi acoperi trupul cu frunze uscate. Din acestea lasi sa creasca cele mai frumoase flori... ale singuratatii. Norii cenusii intuneca cerul cu cele mai vii amintiri... Ploua. Las prvirea in jos, inchid ochii... Incerc sa sterg trecutul cu un vant palid. Uitarea... as vrea sa vina uitarea cum tunetele norilor zdrobesc cerul.
Pielea-mi scortoasa ca trunchiul unui copac imi tremura trupul, nu m-am simtit mai aproape de tarana niciodata, cad. Ploaia si pamantul insetat ma acopera, aud sarutul cerului in ultimele sunete de pian amintite, impreuna cu noaptea imi valseaza toamna... Ma zbat usor sa ating raze de sperante dar mucegaiul frunzelor imi inchide clipa cu fiecare respiratie, se sfarma stancile sufletului meu daramand noptiule fierbinti de dragoste, arunca totul in oceanul adanc lasand epave sufletului sfasiat...
          O mana  imi atinge usor trupul inghetat...
Cine esti?De ce esti aici? De ce ma saruti usor tremurand? Imi arde sufletu-n scantei... Ma ridici si pasesti tinanduma de mana, nu te cunosc dar ma atingi frumos pe suflet... Esti un mister, ma las pierduta in privirile tale...
De ce-mi cioplesti din suflet in icoane?