Aproape...

             Cat de aproape mi-e luna cand imaginea umbrei de impreuna o vad cazuta pe cearsaf... Cat de aproape mi-e tot cerul cand bratele tale imi cuceresc trupul, topindu-mi sufletul cu dragostea ce o simt venind din pasiunea sarutului flamand... Cand fiecare centimetru de mine te face sclavul placerilor tale, cand ochii tai gelosi ma ridica in dimensiunea madonelor vesnice...Cat de aproape mi-e raiul cand incarcat de iubire ma ridici in lumea placerilor...
Ca mai apoi sa te indepartezi... 
In locul tau ramane un parfum al sperantelor... ce mi-l lasi intr-un manunchi de petale adunate de pasii tai  prin lume. Lacrimi se rostogolesc peste buzele sangerande de sarut...            Am ajuns sa iti cersesc dragostea in fata soarelui, si a lunii... Ma inchin albatrosilor sa imi de-a aripi pentru a spinteca cerul poate asa iti voi prinde umbre... Imi tarasc trupul pe frunze putrede, poate pe ele a mai ramas o urma a pasilor tai... 
 Te caut, te caut... fara sa obosesc.
Te gasesc in atunci... te regasesc in fiecare clipa din ieri traita si azi, pastrata pentru a ma hrani din ea si in maine...