de-ne'nțeles...

Îngropi mereu în toamne zile,
cu vântul cânt, pe frunze reci...
Doar vorbe azi, nu-ţi aduc soare,
nici aurore-n dimineţi...

Iar te loveşti de trupu-ţi rece,
găseşti pustiu şi-i aspru iar...
Timpul îţi pleac-a mia oară,
Şi tu pe timp îl laşi... şi pleci...

Cel mai de preţ, ţi-e veşnicia,
din timpul clipei ce-o întreci,
când eşti în infinitul din privirea,
şi ale-i albe buze reci...

târziu...

O ploaie ce poartă pe umbre
și tace și-ascute, și tace și-ascute...
Săgeți în cădere ne-aduce
și tace și-ascute, și tace și-ascute....


M-apasă tăcerea pe tâmple cu frunze,
și vesteji și mute, și vesteji și mute...
Și noi, în pământ ne vom duce,
și vesteji și mulți, și vesteji pe frunze...