de sub pasii goi, ma priveste pamantul,
cat am mai alergat si cat te caut...
din departari imi asculta vantul rugaciuni
cat se mai satura si el de plansul meu...
aceleasi chipuri reci intreaba iar de tine,
si cat m-am saturat sa spun ca nu stiu...
aceleasi ploi imi incarca obrajii,
si cat s-au saturat sa mi-i mai spele...
aceleasi zile in care eu astept sa vii,
si oare cand se vor sfarsi... ?
si oare cand se vor sfarsi, toate... ?
vineri, 31 ianuarie 2014
atat de aproape vii mereu...
atat de aproape vii mereu,
cu buze moi atingi tot trupul,
aripi de vis imi cresc spre cer
si-n noi aducem iar trecutul...
pe gatul meu iti simt sarutul,
izvor de soapte-n trup imi fragi
uitati in noi, atingem infinitul...
atat de aproape vii mereu,
pe bratul drept iti e parfumul,
si iar cand vii te regasesc,
in visul meu caci altfel, nu esti...
pe buze...
pe buze... stau cuvinte
ce-n teama le pecetluiesti...
din ele in munte, azi cioplesti,
ucigatoare, mari morminte...
pe ochi... privirile sporesc,
din amintiri si albe timpuri...
in ele un ghem de spini croiesti,
ce-i arzi spre anotimpuri...
pe umeri... urme de sarut,
ce-n riduri sangerande
le tii iubit, caci le-ai pierdut
in umbre, in ce nu esti...
ce-n teama le pecetluiesti...
din ele in munte, azi cioplesti,
ucigatoare, mari morminte...
pe ochi... privirile sporesc,
din amintiri si albe timpuri...
in ele un ghem de spini croiesti,
ce-i arzi spre anotimpuri...
pe umeri... urme de sarut,
ce-n riduri sangerande
le tii iubit, caci le-ai pierdut
in umbre, in ce nu esti...
si caut...
noapte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)