noi in maine...

In raze de soare ma simt
ca-n prima ta imbratisare...
Acum cerul senin ce peste pleoape imi cade,
nori s-au gasit lacrimi in ploaie.
Vantul si el cu soaptele tale
duce o frunza-n din copacul ce moare,
ca sufletul meu cade si ea
tot la piciarele tale...


Iti sunt un zambet din privire

cand pasul ti-l indrepti
in marea amintire
ce-a fost o clipa si acum e
un infinit in tine...
si viata trece fara rost
cu temeri nefiresti...
spre timpul nostru-n maine.

zbor spre vesnicie

Pe drumul unde viata
c- un nume ma petrece
printre figuri de portelan
si -o lume atat de rece,
din toate eu imi i-au
un gust de tine
si acuma sa ma destram
cu timpul ce- a ramas
in zbor spre vesnicie.

In linistea cuprinsa
Plangand spre taina noptii
in glas de nebunie,
Trezit din visul sortii
intreaba cu durere
"de ce sa pleci acum?
ce mult eu te-am iubit
de as putea sa-ntorc
p- acelasi drum

O frunza ruginita
si viata mea e scrum
Cu pleoapele inchise
Acelasi vis nebun,
De as fi fost atunci
Raspuns in rugaminti
Din lacrimi-lei sfinti."

iluzii cu masca de fericire?

M-am nascut cu totul incarcat cu dorinte de fericiri supreme, in fiecare zi mai faceam un pas pentru fericire si placere... acum imi dau seama ca nimic nu e al meu, nici macar mana cu care scriu aceste cuvinte, totul e al destinului... el vine, ma loveste, lasa vulturul de dor sa vina sa mai manance putin dintr-un prometeu al sufletului... atunci experienta vine si ma invata ca fericirea si placerea sunt iluzii, himere... durerile sunt reale, suferintele sunt adevarate trairi. Atunci, cel mai bun lucru de pe pamant ar fi o viata fara suferinta sau durere dar daca nu macar cu cat mai putina. Atunci am certitudinea ca prezentul este cel care conteaza, restul poate sau nu poate fi in mai multe variante, viata este si ea pana la urma un prezent mai mare. "inteleptul nu aspira la placere ci la absenta suferintei." Aristotel

gand de noi in gand de tine

Tu esti si tot ce sunt este...

prin tine. Esti atat de departe... mereu te chem sa vii. Tu vii, iubirea mi-o soptesti prin versuri eu le primesc ca pergament, ca o comoara. Iubirea ta... e vis gasit adevarat. Atunci te-adun din clipele de noi, de tine le retraiesc si te traiesc adevarat.Sa nu ma lasi cand tot ce sunt ti-am dat.
Timpul? Daca ar fi fost... daca ar mai fi? Stiu ca a fost si o sa fie atat cat stelele vor fi sa ne sopteasca sa duca si sa aduca ganduri la noi pentru amandoi, la tine cand e zi la mine cand e noapte.
Viata, cata mai am a mea si-a ta sa fie, alta de-o sa mai am as vrea sa o traiesc cu tine... si daca nu o voi trai pe urma ta, unde e urma ta voi sti de fiecare data, ai lasat si ai luat putin din mine, si-un gand soptit spre dimineata venit-a lacrima de dor in palma mea.

Pamant si cuvinte...

Ma trezesc rostindu-ti numele ca si in clipa aceea cand ai fost langa mine, imi dau seama ca nu esti aici dar vreau sa cred ca in acelasi timp m-ai chemat si tu sau cel putin te-ai gandit la mine.
Intr-o zi ne vom afisa viata si ne vom da seama ca am trait la norma, cu cat ma straduiesc mai mult imi dau seama ca nu reusesc sa fiu altfel asa ca imi permit aceste clipe de visare, imaturitate si rai, cu riscul de a fi judecata. Te voi iubi aici fara de nume, ca lumea sa nu stie niciodata... ai putea sa intelegi ca ar putea fi oricare,dar nu! Aici:< Eu sunt pamant, tu esti cuvinte! >

suflet in ploaie

azi, un maine... o noapte trista cu o luna scaldata in soare. O stea in dorinta s-a stins si negrul iar e mai mare... cutremur de ore ce vin secunde mute se duc, un Paler asteapta tacut si altii cu nerabdare, iar eu... trista visare.
e frig cu sufletu-n ploaie. E trista noaptea in zi, e totul alta asteptare, e totul in viata, e totul trait.