lumea noastra, in ochii mei...

Cu tine alaturi, am construit un munte, nimeni nu ne gaseasea... Eram noi, intr-o casa si sa avem si un lac. Da, iubitule... aveam si un lac, fara barci... Doar noi... un lac si-un munte... In urma noastra au crescut brazi si cand ne-am iubit peste tot, langa munte am construit o vale... peste care am trecut.     Pe celalalt mal prin valsul iubirii noastre pasii au lasa in urma numai flori... da iubitule, am construit si o campie...
Ne imbata
parfumul lor si betia dragostei noastre...

Apoi ne plimbam de mana in tacerea dragostei si pasii in nisip urmele ne lasa, caci noi construim un desert acum iubitule... Dar marea, marea iubitule.... ea povesteste mereu cu vantul despre dragostrea noastra... marea iubitule, am construit si o mare... ea, se va varsa mereu in oceanul de lacrimi ce l-am construit deja de dorul tau... iubitule... Impreuna am construit o lume a noastra in care traim doi... decat noi, iubitule... E minunata... doar ca acum,pierduti in desert ne tinem de mana si ne simtim singuri...

Oare de ce nu ne-am construit si barci pe lac, busole in padure, pe vai.... sa fi pus noi si cate o cale... Campiile sa aiba drumuri de dus si de n-apoi caci in desert nu e decat un drum spre mare... iar marea ne ineaca in ocean pe amandoi...

Peronul gresit...

.... cand am inceput sa dau piept cu viata as fi vrut sa o inteleg mai mult, vroiam sa o confrut fara aparare, eu... eu singura. Mi-am impachetat un simplu bagaj cu cele mai intelepte sfaturi... erau grele si putine, atat cat puteam duce. Eram speriata dar, setea nebuna de a creste stiam ca nu se va stinge decat acolo...
Orasul cenusiu era urias, mereu am fost o persoana cu mari lacune cand vine vorba de orientarea in spatiu, acum trebuia sa ma descurc intr-o jungla ce trebuia sa fie un mare pas spre civilizatie... printre oameni ciudati ce incrunta privirea la fiecare atingere sau pas gresit, nevinovat, in spatii publice sau in mijloace de transport in comun. Imi era teama sa ies din casa uneori, teama de a nu imi va pierde identitatea, teama de a nu ma uita... vroiam sa raman cat mai mult timp omul din jungla, nu animalul... Am inceput sa cresc...
Preferam sa merg incet, agale sa iau orasul la pas... era mai interesant, plus de asta aveam un cer spre care puteam privi si visa... Toamna fiind, cu un imens dor de casa ridicam ochii si imi imaginam ca sunt acolo, ca privesc cerul de acasa inconjurata de mirosul toamnei aramii, ce acum vantul imprastie... Visam la bazmele copilariei mele, momentele in care imi doream sa cresc, sa fiu o mica printesa pentru cel ce avea un cal alb... cata nerabdare si cat de departe e acum copilul si unde ar trebui sa fie printesa...? Dar merele... merele acelea rosii coapte, le simt mirosul viu si acum... Orasul mi-a intins merele Evei, unele mi-au ajuns in suflet si mi-au cladit pietre peste inima, altele mi-au scapat fara a sti din ce parte muscam cu sete...

De atunci a trecut ceva timp.... Orasul a devenit mic si inghesuit, nimic nu ma mai sperie sau impresioneaza, acum ma mut din gara in gara cu trolere, geamantane... multe bagaje si am impresia ca tot ce am strans e prea mult si de aceea ajung tarziu in fiecare gara, mereu tarziu pentru fiecare tren... 

Timpul e indestulator pentru a mai lua ceva in fiecare zi, in bagaje... dar trenul... mereu nici un  tren nu ma asteapta, mereu sunt pe peronul gresit...

Astept...

       Iubitule... mereu mi-am intins bratele spre tine. Te asteptam mereu in aceeasi toamna ce asteapta vesnic, ruginie... sa treaca din aceleasi chinuri ale singuratatii, pustiului si durerii... sa-si putrezeasca cat mai repede frunzele ca mai apoi sa ramana in urma nimic, ca si cum nimic n-a fost... caci tu... nu veneai, mereu nu veneai...                                                                     

 Am renuntat sa la acele vesmite, acum e frig... e groaznic de frig si totul se invarte intr-o ceata de alb. Incet observ cum membrele imi ingheata si devin sticloase... sunt intr-un cub de gheata, totul e transparent si rece in jurul meu. Cubul de gheata e inconjurat de ceata... nimic nu ma mai topeste. Totul e rece, totul e tarziu...                                                                   

       Trec zeci de chipuri prin fata mea, nimeni nu imi spune nimic, e o lipsa totala de interes, nici macar nu le mai vad. In schimb, chipul tau... amintirile noastre, curg... curg mereu prin fiecare gand... Cand am plecat fiecare pe drumul sau, tu mi-ai lasat totul... eu, ti-am dat tot ce era al meu... mi-am incarcat bagajul de vise pe suflet lasand in mainile tale farame de viata... Ai plecat cu nimic... Am plecat cu tot...  Ma dor oasele de durere si carnea-mi tremura dorinta...

Inca, te mai astept...

inca te astept... inca te caut...

intre noi si infinit...

pianul canta pe aceeasi nota,
a dorului nespus de tine,
iar versul e cu aceleasi rime
rescrise intre noi, iubire...





si gandul meu la tine duce,            
aceleasi nopti de intalniri,
cand zilele erau mai scurte,
azi visele spre tine vin...

cu zambet te astept in prag,
sa vii si buzele-ti sa ma sarute,
in infinit sa se topeasca
si-n noi, clipele petrecute...

ne vom duce...

e o ploaie ce aduce doar umbre...
nu spala pacate ce nu sunt apuse,
prezinta o toamna ce pasii ni-i poarta,
pe aspre carari nestiute...



ma apasa tacerea pe tample cu frunze...
si vesteji si mute venind de la tine,
caci timpu-i acela, ce trece si ascute
sageti de durere, spre noi le va duce...




oriunde m-as duce,iubite-i spre tine ...
cu mine i-au clipe si vise nascute
din dragostea ta ma-acopar cu ele
caci toate in pamant ne vom duce...

Cu ce folos... ?

Pe fir de aur paru-mi impletesti
cu diamante-mi umpli rochii
Cu ce folos...
Tu nu vezi ca-mi plang ochii...



Mereu dorinte imi soptesti
promisiuni imparti cu viitorul
Cu ce folos...
Tu nu vezi, zilele aduc norii...

Incerc mereu cand te privesc
Sa-ti spun sa pleci uitand amorul
Cu ce folos...
Tu nu vorbesti decat de viitoru-mi...





...cu ce folos...Eu ce iubesc,
e-n noapte, dimineti si zboruri...

Te rog iubitule atinge ploaia...

Te rog iubitule asculta vantul,
cum dragostea spre tine-o duce,
si cum cu soapte te mangaie,
pe chipul tau lasand sarutul...


Te rog iubitule asculta mare,
cum dorul meu la tine-l duce,
luand din mal cu grea bataie,
la tine ajungand mai dulce...

Te rog iubitule priveste zarea,
ea spre privirea mea te duce,
 si visul meu cand e mai dulce,
pe cerul tau ea il aduce...









Te rog iubitule atinge ploaia,
caci plansul meu in soapte-l duce,
cand e dorinta cea mai mare,
spre ochii tai durerea curge...

Just listen...

timpul...

   Timpul... Trecerea timpului... Mereu asteptam sa treaca unele zile pentru a intalni momente asteptate cu emotie. Ne concentram zile intregi pentru acestea si ne bucuram cand inca o zi mai trece. Cand trece dimineata, trece pranzul si seara se incheie, inchidem ochii multumiti ca a mai trecut o zi. Oare ne dam seama de fiecare data ca timpul cand se scurge cu clipele sale, se scurge tot din viata noastra... si ca mereu ne ramane mai putin de trait?
    Ne intrebam oare la fiecare sfarsit de zi daca ne-am bucurat de ea? Am realizat ceva sa putem fi multumiti?
    Timpul trece... si tot din viata noastra trece...

Niciodata nu am vorbit despre imaginile pe care le postez aici... toate reprezinta o stare... aceasta imegine este cea mai importanta, a fost pictata special pentru mine. Este un cadou primit de ziua mea de la o persoana draga pe care o iubesc neconditionat si pentru totdeauna, o iubesc dinainte sa stiu ca o iubesc... Te iubesc, Ana...

Praf,ulmatul de amintiri...

                  Se aude o voce de copil ce incepe sa-si descopere pasii... Aceleasi ferestre de atunci, imi deschid orizontul spre aceleasi cladiri, ce mi se pareau palate acum douazeci de ani... Soarele imi imbraca chipul in mii de culori, eu pasam gratios pe cele cinci trepte din curte ca si cum nu ar exista nimic mai mult de cat ele... Ceea ce ma inconjura era singurul vis... singura realitate...
                  Intre aceeasi pereti sunt acum... ii simt atat de grei si josi incat ma sufoca. Ma lovesc de ei cu orice privire, din care picuri de sange ii varuiesc din loc in loc. Pe rafturi si pereti atarna si stau proptite mastile in rame... anii au trecut si mereu le-am adaugat, pastrand aceeasi nesiguranta pe chip si vis in aceeasi privire, ce nu se vor schimba niciodata. Cu fiecare tel atins, am largit univers si am mai atarnat o masca tot mai adanca

. Revin aici... nimic nu se schimba... decat ca totul e mai mic, rece... si praful cu miros de amintiri.
                  Acelasi geamantan cu rotile tocite, asteapta imbatranit de gari...
Peste cateva ore va fi maine...

umbre...

.Trupul acesta scrie cu riduri urmele sarutului tau,
urla de dorinta de a te pierde iar intre noi...
Raman doar umbre...

Trece...
asteptarile-s pe frunte si-n suflet e-un singur ecou.

Pentru totdeauna vei fi aici... esti cel mai mare secret.

Iubire in culoare...

Amintirile aleaga spre mare
Valurile in nisip le ingroapa
Si prezentul e acelasi ieri
Chinuit sa pastreze culoare.

Doar tu...

Doar tu, nu imbatranesti
Chipul ti-l asez pe palme
Ore-ntregi nu imi vorbesti
Doar privesc si-ascult piane...

Lacrimi sfarma chipul crud,
Ochi imbatraniti si toamne
Ce-au venit si nu se duc,
Ani de-a randul stau in ploaie...

ingeri printre oameni...

Pana cand ochii
vor invata sa citeasca
Pana cand buzele
vor folosi si neadevarul
Pana cand mirosul
va incerca sa deosebeasca
Pana cand cerul
va prinde vise pe chip
Voi ramane acelasi suflet
ce mereu se incapataneaza
sa creada ca  exista
ingeri printre oameni...

Nu, nu...

Nu, nu mai incerca sa ma cauti
Toamna si-a scuturat frunzele,
Vantul si-a cantat toate catarile,
Noptile sunt tot mai reci si goale.

Nu, nu mai incerca sa-ti amintesti,
Pasii tai au ingropat in urma lor zile,
Cuvintele tale nu-mi mai aduc soare,
Ranile lasate sunt si acum sangerande.

Nu, nu mai ascunde clipele ramase,
Te vor urmari cum valurile ating malul,
Dragostea ta mi-a impletit fericrea in zile,
Ce acum imi pregatesc nopti in pustiu...




Nu, nu inceta sa crezi in iubire,
Mai invatat fiecare pas al acestui joc,
Vor trece ani si-l voi petrece-n nopti,
Mereu cu el si ateptandu-te pe tine...

Falduri albe...

Falduri albe se inalta
Peste ochii mei in lacrimi
Cum te astept, cum sa te caut
Cand tu lasi in spate ape...

Pentru dorile toate
Calci tot cerul in picioare
Te apropii, vii pe raze
Dar tacerea-i falduri albe.

Esti aici, atat de aproape
Sub un cer si-un dor
Desfa tot de falduri albe
Sa ramanem noi in zbor.

Acelasi noapte buna...

In rame de argint,
Asez clipe impreuna,
Caci inca mai respir,
Sarutul tau de ieri...

In nopti gasesc parfum,
Un cer de impreuna,
Cand inca ne incanta,
Acelasi  noapte buna...

te caut si te-astept...

Alerg, ma lovesc de tacere
Te caut printre soapte
Te gasesc dar, nu te pot atinge,
E frig, sunt goala si astept.
Imi amintesti in clipe
Te apropii si dispari

Sunt aici, te-as imbratisa
Ma lovesc de trupu-mi rece
Si iar, nu te pot atinge...
Tacerea ta e aspra
Vino, te caut si te-astept
Lasa-ma sa te ating...

Iubita rastignita...

Iubirea ieri
ti-am daruit
Ca-n file
de poveste.
Imi spui c-am fost,
C-am sa raman,
Mereu a ta
ce-am fost iubita....

Si-am sa raman
Mereu a ta,
iubita rastignita...

Ramai rece...

Ramai rece. Fara-a-ti spune,
Pasul meu se-ndeparteaza
Spre orizontul ce nu apune
Spre lumina ce nu doare.

Ramai rece. Eu cu mine,
Soapte voi lua si vise,
Nu-ti voi pierde amintirea,
Cu iubirea ma voi duce.

Ramai rece. Voi ajunge,
La oceanul ce-mi va lua
Toate zilele din viata
Ce le-am pus in palma ta.


Ramai rece-n urma mea...

Gura ta, tacere cruda...

Gura ta... Tacere cruda
sfarma timpul ruginind,
si sarutul ce era infinit,
in iubirea-ti fara timp...


Ochii tai lumini ce scalda,
urmaresc a mele maini
ce inchina rugaciunea
si te roaga sa ramai...


Pasii tai, urme de plumb
peste sufletul amar...
A trecut in umbre timpul
azi iubirea nu-ti e-n dar...

 
Toate trec clipa de clipa,
nesimtite spre inalt...
Doar privirea ta intoarsa
ma priveste cu nesat...


Inspre tine cu urmare
voi ramane-n umbre rand,
cersetor de timpuri albe,
vise  impletind...



 

Cand noaptea linistita se aduna...

Cand noaptea linistita se aduna,
Cu stelele lumini cununa,
Cand visul peste gene e aproape,
Inchin spre luna soapte.

As vrea sa te visez  si maine,
Cum mana ta la mine-n palme,
Si bratul drept la sanul meu,
Dorinti purtand spre vis mereu.


Gandul ridic in rugaciune,
Lacrimi rostogolite peste timp,
Aduna amar, se pun lumina
In palme pentru a prinde chip.

Adio...

Adio toamna-n mucegai,
Cu luna-ti tremuranda,.
Cu pasari ce duios cantau
Pe note de impreuna...


Adio noptilor tarzii
Cu cerul plin de stele,
Mormant vin norii innegriti
De dorurile mele...


Adio vise ce luati
Tot sufletul din mine.
Pustiu si gol in urma lasi
Cand vrei sa pleci... iubire.



Inchide usa cu lacate
Caci toamna e tarzie
Iarna ne-a inghetat de tot,
Vara sa n-o sa mai vie.



Cu ochiul sufletului bland
Voi sta privind cum gerul
Va ingheta pe ultim vant
O noapte de adio...

Incercare...

Desprind visul din iluzii
Ridic privirea spre cer...
As vrea sa zbor,
Intind aripi spre ideal
Zidurile trecutului ma dor,
Le-am cladit atat de sus...
As vrea sa le intrec,
Sa le calc in picioare
Pentru un aer de prezent,
Ca mai apoi viitorul
Sa ma inunde cu ploile sale...

Am invatat ca timpul...

Am invatat ca timpul,
In mana mea e rece,
Sa-l stiu trai in clipe,
Nu sa il las sa plece.
Cu mainile curate,
Destinul modeland,
Ma ti-i de mana tu,
Iar eu pasesc departe
In ochii tai visand,
Strivind lumina lunii
Si timpul, alergand...






Culori in nopti de intalniri,
Pictam pe cerul negru,
Asa, si zilele tarzii
Vor trece amintind
Ca frunze cad
Pe orice vant
Nisipul sfaramandu-l
Si-n  noi ramane
Orice gand
Sa il visam traindu-l...
                                                                          

Soptit am rupt tacerea,
Taramului mistere,
Traind mereu cu tine,
Doar clipe de placere.
Cand gura ta saruta,
In ochi e vesnicie,
Iar eu mereu
La pieptul tau,
Visez la nemurire..

Amintiri...

Sarut pe buze retrăiesc,
Doar luna mă mai ştie,
De cate ori in dimineţi,
Şoptesc acelaşi nume.


Mereu te'am asteptat sa vii,
Iubirea mea e tot mai mare,
Distante reci si nopti pustii,
Nicicand nu'ti vor fi'n cale.

În amintiri te regăsesc,
Zâmbind mereu cu teamă,
Că timpul e târziu, tu pleci...
Şi sufletu'mi se sfarmă.

Priveai uimit de clipe,
Sărutul ne'mbrăca,
Iubirea ne purta spre rai,
Zburam cu'o singură aripă .


                                                                                                                                                               


 Atatea lacrimi cate ape,
 Ocean intreg ascunde,
 Iar cerul rugaciuni imparte,
 De dorul tau, când nu esti.