Te voi astepta...

Am trecut peste timpul de lacrimi
Sa vad de vreau sa te las.
Am venit peste umbre -ti tacere
Iubirea sa-ti las pe cersaf...

 
Cu albul diminetii pe-ntuneric
In lacrimi sufletul imi scald,
As vrea sa tina intreaga noapte
Cat viata ce-o traiesc la pas.


Timpul, putin a mai ramas
Sa uit de tot, sa uit de tine
De as trai asa... si fara glas,
Dar viata fara suflet nu ma tine.



Sa te sarut, puteri sa strang
si inc-o data sa te las...
Sa pleci purtand iubirea
Ce azi lasat-am pe cearsaf...

Cresc vise...

În loc de aripi
mi-au crescut visele niște crengi.
Mi-ai cioplit chipul
nu voi pleca nicaieri...
Scoarța e tot mai adâncă.
Cu fiecare zi ce trece ma înalț
nu știu unde să te ajung...
Toamnele... mai dese decât primaveri și
visele ce cad îmi sunt hrana.
te aștept
crescand vise...

Mereu sa fiu...

O clipa-n visul tau din noapte,
O umbra in urma ta sa fiu,
Un val ce vine din oceanul,
Ce il astepti in nopti tarzii.

O lacrima la tine-n palme,
Fara sa simti, mereu sa fiu
Ca-n ochii tai, lumini tezaur
Mereu s-ajung, mereu sa fiu.

O nota de pian in cantec,
Sa fiu cand ochii ii inchizi,
Invaluind parfum si soapte,
Sarutul meu mereu sa-l simti.

O ora tu-mi mai dai, eu stiu...
Sa fiu din toate in putin,
Caci timpul orei-i vesnicia
 Iubirii mele fara timp...

Mormant...

Eu m-am nascut,
Tu fa-mi mormant
Acum mi-e toamna
Cea tarzie,
Frunzele cad
Pe ultim vant,
Iti voi lasa
Un ultim gand
Iubire, vesnicie...

Se destrama...

Flamande zilele de noi,
Imbratisari tarzii ne cheama,
Vazut-am stelele in doi,
Azi cerul nostru se destrama...



Aripi spre cer, dorinte-mi cresc.
Sa zbor in doi nu-mi era teama
Dar azi, e zborul ne-nteles
Caci aripile se destrama...
  
Tarzii sunt toamnele in doi,
Cand timpul nu mai are teama,
Trecand mereu din doi in doi,
Iubirile ni le destrama...

E randul nostru acum sa fim
Straini, caci frunza-i aurie...
Noi, maine primaveri vestim
Iubind o amintire...

Aripi frante...

Imbratisandu-mi trupul cu priviri,
Cand ierni purtam in suflet
Sarut, adus-a primaveri
Cu flori, fluturi si zambet...


Mi-ai dezlegat aripi spre cer
Cand nu credeam in zboruri,
Iubirea ne-o cantam de ieri 
Crezand in maine, viitorul.




Acum,tacere in urma lasi... 
Un vant apasa-mi zborul
Frangand aripile-n inalt
Ierni imi astearna viitorul...

Viseaza...

 Luna viseaza,
  Un cer de argint...
  Raul soptind,
  Frunze uscate ma poarta.

Luna viseaza
O noapte-n povesti...
Orele reci
Lacrimi prind viata.

.
            Luna viseaza,
            Sarutul de ieri...
            Pustiu tremurand
            Buze flamande asteapta.





Luna viseaza,
Atinsele maini...
Primele soapte
In ieri, neuitate.


Luna viseaza,
Tu in culori,
Rece in noi
Nopti gerele poarta.

Luna viseaza,
Steaua din doi
Cade pribeag
Pasul mi-l poarta.

Luna viseaza,
Pierduti in tarziu ,
Frigul in doi,
Toamne asteapta...

Luna viseaza,
Timpul ne fura,
Suflet se sfarma,
Iarna, ne ingroapa...

Octombrie,tarziu...

Pamantul ingroapa
Aur de frunze
Ploile-s reci
Saruturi uitate
Iubirile ingheata.


Soarele apune
Seri de argint
Ploile-s reci
Maini singure
Iubirile ingheata


Luna coboara

Nopti de pustiu
Ploile-s reci
Privirile mute
Iubirile ingheata




Vantul rapune
Norii de plumb
Ploile-s reci
Ultima soapta
Iubirile ingheata

Iarna aproape
Timpul pe trup
Ploile-s reci
Note pe clape
Iubirile ingheata


Toamne apun
Ploile-s reci
Iubirile ingeata
Singuri ramanem
Pe intregul pamant

Ploua...

Intorci privirea rece
Pasesti in umbre rand,
Traiesc tacerea-ti cruda
Si iar te astept visand...



Sarutul tau acum
Pe buze tremurande
E vis,caci brate-s reci
Si ploile sunt mute...

 




Cu chipul tau de inger
Cioplesti in al meu suflet
Sarutul tau mi-e viata
Tacerea ta, mormantul...

Aproape...

             Cat de aproape mi-e luna cand imaginea umbrei de impreuna o vad cazuta pe cearsaf... Cat de aproape mi-e tot cerul cand bratele tale imi cuceresc trupul, topindu-mi sufletul cu dragostea ce o simt venind din pasiunea sarutului flamand... Cand fiecare centimetru de mine te face sclavul placerilor tale, cand ochii tai gelosi ma ridica in dimensiunea madonelor vesnice...Cat de aproape mi-e raiul cand incarcat de iubire ma ridici in lumea placerilor...
Ca mai apoi sa te indepartezi... 
In locul tau ramane un parfum al sperantelor... ce mi-l lasi intr-un manunchi de petale adunate de pasii tai  prin lume. Lacrimi se rostogolesc peste buzele sangerande de sarut...            Am ajuns sa iti cersesc dragostea in fata soarelui, si a lunii... Ma inchin albatrosilor sa imi de-a aripi pentru a spinteca cerul poate asa iti voi prinde umbre... Imi tarasc trupul pe frunze putrede, poate pe ele a mai ramas o urma a pasilor tai... 
 Te caut, te caut... fara sa obosesc.
Te gasesc in atunci... te regasesc in fiecare clipa din ieri traita si azi, pastrata pentru a ma hrani din ea si in maine...

Ploaie de toamna...

Toamna... imi acoperi trupul cu frunze uscate. Din acestea lasi sa creasca cele mai frumoase flori... ale singuratatii. Norii cenusii intuneca cerul cu cele mai vii amintiri... Ploua. Las prvirea in jos, inchid ochii... Incerc sa sterg trecutul cu un vant palid. Uitarea... as vrea sa vina uitarea cum tunetele norilor zdrobesc cerul.
Pielea-mi scortoasa ca trunchiul unui copac imi tremura trupul, nu m-am simtit mai aproape de tarana niciodata, cad. Ploaia si pamantul insetat ma acopera, aud sarutul cerului in ultimele sunete de pian amintite, impreuna cu noaptea imi valseaza toamna... Ma zbat usor sa ating raze de sperante dar mucegaiul frunzelor imi inchide clipa cu fiecare respiratie, se sfarma stancile sufletului meu daramand noptiule fierbinti de dragoste, arunca totul in oceanul adanc lasand epave sufletului sfasiat...
          O mana  imi atinge usor trupul inghetat...
Cine esti?De ce esti aici? De ce ma saruti usor tremurand? Imi arde sufletu-n scantei... Ma ridici si pasesti tinanduma de mana, nu te cunosc dar ma atingi frumos pe suflet... Esti un mister, ma las pierduta in privirile tale...
De ce-mi cioplesti din suflet in icoane?

nu conteaza cu ce voi ajunge la tine...

te iubesc prea mult pentru a pierde,
nu mai e un joc, te iubesc...

Asculta furtuna...

Asculta furtuna
ascunde-te'n casa,
cu fulgere vine
ia totul  cu graba...


Asculta furtuna...
sa taci cand cu ura,
ne sfasie râul, 
fara masura...



Asculta furtuna...
se apropie vantul,
ridica tot cerul,
ne spala pamantul...


Asculta furtuna...
tu n-auzi cum cere,
suflete uscate,
iubirile uitate?.


Asculta furtuna...
inima-mi frange...
De doruri nespuse,
sufletu-mi plânge.


Asculta furtuna...
sa nu iesi afara,
imi sfasie trupul,
ma-nparte spre zare...

Asculta furtuna...
chiar de-am ramas
doar un gand,

iubire-ti trimit
         pe aripi vant...

Tu, toamna...

Tu, toamna...
aduni cu vantul frunze uscate,
le inchini cerului, apoi
toate le pui aici, peste suflet...


Ploile tale neasteptate
tin noptile-mi albe de amintiri,
ca mai apoi lumina din zori
sa-mi arda sperante...

 Sperante ce zboara usor
impreuna cu ultimele pasari,
frangand aripile in goana
a nu-si gasi mormantul...


Tu, toamna... ce-mi duci
visele departe, sa pui
si-o ora de iubire in toate,
nu stiu pe care-l voi trai aproape...

Ma intrebam mereu...

.
Ma intrebam mereu de esti adevarat,
Sau poate din dorinti, eu te-am creat.
Fara sa ne vorbim venit-am mai aproape,
Pe-un cantec si o vorba in graba aruncate...
Ne-am intalnit in taina, ca-n bazmele furate.









O ora, tu-mi vei da... eu stiu.
In ochii tai gelosi sa sper,  sa leg sperante,
Pe buze sa ma pierd in mii de soapte
Sa te sarut din nou pe spate,
Tu sa adormi  la mine-n brate

Ma-nchin in ruga cu tacere...

Ma-nchin in ruga cu tacere
Pun sufletul in palme cu durere
Privesc spre stelele-mi dorinti
Cerul mi-apasa viata peste umeri...


Pasesc in fiecare zi spre tine,
Tu, tot mai mult te-ndepartezi,
Rog moartea sa mai i-a din viata
Eu mai aproape sa te-urmez...




Trec noptile de plumb pe trup
Lasand in urma vise sfaramate
Ce le adun in rugaminti
Sa le traiesc pana la moarte...

Unde esti, tu...

Unde esti tu, iubire...
Sa mangai ale mele ploape
Cu sarutari si scumpe soapte.
 
Unde esti tu, iubire...
Sa ma inchin l-al tau sarut,
Cu cantec sa m-alinti aproape.

Unde esti tu, iubire...
Sa ma ascund la tine-n brate
In vise dulci sa mergi departe.

Unde esti tu, iubire...
Sa ma mai pierd cu tine-n noapte
Visand ca raiul e aproape.

Unde esti tu, iubire...
Pierduta sunt in amintire.
Te astept aici, hai mai aproape.

Pustiu...

Lacrimi usor spre cer se inalta,
Rugaciuni spuse in soapta,
Vantul ce mangaie rani,
Ploaia ce spala pacate...

Natura toata e moarta,
Doar spinii mai cresc
Pe sufletul plumb sangeriu,
Intuneric e totu-n pustiu...

Pian-ul aud si acum de departe,
Se scalda-ntre lacrimi si soapte,
Alinta asteptari si pacate,
Ridicand rugaciuni si sperante.

Genunchii-mi tarati sangerand,
Peste clipe de tine-ngroapte

In stanci, ce ma tin, ce ma leaga...
Cu lacrimi si sange spalate.

Dragoste, Ura si Viata...

Dragostea... in intuneric se zbate
Inchisa in mormant,
In suflet... numai soapte.

Ura... cu focul dorintei
M-apuca de brate,
Mistuie... arde mormantul.

Tu... paul tau grabit
Lasa in urma,
Dragoste... ura si viata.

Singuratate

               Te asterni odata cu noaptea, cu ziua, dimineata... esti aici
 mereu. Te strecori in orice particica de mine contopita cu vidul. Ma mai intreb de ce totul doare... Esti in cafeaua amara de dimineata la fel cum esti in ceaiul de seara, la fel cum esti in fiecare virgula din ,,Pasiunile sufletului'' de Descartes.Mi-amintesc brusc de fantezia mea din copilarie... visam singuratate si multe carti. Am locul meu acum cu carti, nu multe dar, numarul lor compenseaza cu singuratate. M-ai luat in brate singuratate, de parca as fi dorit sa stai... sau poate eu ti-am cerut sa ramai...

...ora 05.00, se pare ca inca mai pot sa ma aplec spre perina incarcata de ganduri, mai am timp pana la ora 07.00, atunci imi voi lua bagajul bine pregatit pentru a pleca, asteptasem de mult timp acest moment, somnul este un motiv pentru a mai ramane putin, pentru a mai visa putin momentul asa cum l-am avut de fiecare data cand mergeam spre intalnire.
        Deschizi usa, putin intuneric, cum ne place noua sa fie.Un fotoliu cu o masuta pentru carti, goala acum sta linga fereastra construita pentru luna ce azi e mai frumoasa, ascultand parca invaluita,Giacomo Puccini.  Un pat mare tronand elegant impodobit cu baldachin te imbie spre pasiuni. Esti incarcat cu caldura, zambetul perfect ma alinta ne mai apucand parca clipa in care te sarut, cat de inaltatoare sunt bratele tale imbratisand trupu-mi... ma privesti necrezand ca totul s-a intampla. Eu... iti simt parfumul ce ma invaluie cu aromele dragostei... e atat de bine cu chipu-mi in palmele tale. Ne fascinam de prezenta, de clipa... ca si cum am fi prins raiul in bucati aducandu-l impreuna, formandu-l din sarut si imbratisari ca si cum cu noi ar fi inceput lumea si dupa noi nu e nimic si nici n-ar trebui sa fie fara noi.
         Ora 5.10 ...dar ce se intmpla? Unde trebuie sa merg? Oare m-a sunat? Oare chiar ne vom intalni azi? Dar nu, nu se poate... adineaori era aici cu mine, uite... imi privesc palmele inmarmurita, miroase a EL... al lui parfum, era aici... era cu mine in patul impodobit cu baldachin alb. Ma hotarasc sa deschid ochii, fereastra mea nu e construita pentru luna duioasa invaluita de muzica, deasupra mea e doar un alt pat pentru a-mi impiedica visele sa nu zboare pe fereastra. Se aude o muzica, o simt trista... e un Zamfir ce-mi spune prin casti un "The Lonely Shepherd"...
       Most beautiful dream... me and you

Doar in fata ta...

Doar in fata ta sunt eu...
eu fara sa ma ascund,
fara sa imi fie frica.
Vreau sa vii...
la picioarele-ti cad
goala...
Ce bine,
nu mai e nevoie
sa imi ascund iubirea.
Ma cuprinzi si te cuprind,
e atat de bine...
Aceeasi muzica ce o adoram
ne va purta vesnic in noi...
E nopte...
inca mai putem,
sa ne visam...