mi-au crescut visele niște crengi.
Mi-ai cioplit chipul
nu voi pleca nicaieri...
Scoarța e tot mai adâncă.
Cu fiecare zi ce trece ma înalț
nu știu unde să te ajung...
Toamnele... mai dese decât primaveri și
visele ce cad îmi sunt hrana.
te aștept
crescand vise...
Visul ca hrana spirituala... interesant concept.
RăspundețiȘtergereMi-a placut scrierea ta.
Felicitari. :)
multumesc Alin, da... de multe ori ne hranim si cu vise, nu numai cu amintiri...
RăspundețiȘtergere