Azi fruntea mi-o aplec a mia oară,Să scrie poate ce de mult am vrut,
Și am chemat iar linistea de seară,
Pe file să-ți închin al meu sărut...
Doar frunza veștedă și deasă,
Pe brațe o purtam mereu,
Venita-i tu și-n haina fericirii,
Mă-nbraci în fiecare zi, mereu...
Privirea ta cuminte și curată,
Mă-nbie tot mai mult să te iubesc,
Iubitule, e dragostea mea toată,
Când stea voi fi tot ție mi te dăruiesc...
Când iți greșesc, tu fii iertarea,
Ești primul glas, de dragoste ce-l știu,
Mă-nvăța vântul și m-alinta marea, photo by Călin Miclea
Până la brațul tău cel viu...
Azi fruntea mi-o aplec a mia oară,Să scrie poate ce de mult am vrut,
Și am chemat iar linistea de seară,
Pe file să-ți închin al meu sărut...
