Praf,ulmatul de amintiri...

                  Se aude o voce de copil ce incepe sa-si descopere pasii... Aceleasi ferestre de atunci, imi deschid orizontul spre aceleasi cladiri, ce mi se pareau palate acum douazeci de ani... Soarele imi imbraca chipul in mii de culori, eu pasam gratios pe cele cinci trepte din curte ca si cum nu ar exista nimic mai mult de cat ele... Ceea ce ma inconjura era singurul vis... singura realitate...
                  Intre aceeasi pereti sunt acum... ii simt atat de grei si josi incat ma sufoca. Ma lovesc de ei cu orice privire, din care picuri de sange ii varuiesc din loc in loc. Pe rafturi si pereti atarna si stau proptite mastile in rame... anii au trecut si mereu le-am adaugat, pastrand aceeasi nesiguranta pe chip si vis in aceeasi privire, ce nu se vor schimba niciodata. Cu fiecare tel atins, am largit univers si am mai atarnat o masca tot mai adanca

. Revin aici... nimic nu se schimba... decat ca totul e mai mic, rece... si praful cu miros de amintiri.
                  Acelasi geamantan cu rotile tocite, asteapta imbatranit de gari...
Peste cateva ore va fi maine...

umbre...

.Trupul acesta scrie cu riduri urmele sarutului tau,
urla de dorinta de a te pierde iar intre noi...
Raman doar umbre...

Trece...
asteptarile-s pe frunte si-n suflet e-un singur ecou.

Pentru totdeauna vei fi aici... esti cel mai mare secret.

Iubire in culoare...

Amintirile aleaga spre mare
Valurile in nisip le ingroapa
Si prezentul e acelasi ieri
Chinuit sa pastreze culoare.

Doar tu...

Doar tu, nu imbatranesti
Chipul ti-l asez pe palme
Ore-ntregi nu imi vorbesti
Doar privesc si-ascult piane...

Lacrimi sfarma chipul crud,
Ochi imbatraniti si toamne
Ce-au venit si nu se duc,
Ani de-a randul stau in ploaie...