ce este realitatea? ce este iubirea?

       Se aud pasi grabiti afara, simt ca esti tu! Oare de ce ai venit? Oare de ce te-am asteptat?

Deschid usa, te sarut... esti dincolo de cuvinte , te vad... esti dincolo din tot ceea ce scriu  acum. Buzele tale imi saruta dorinta... dorinta de aici... dorinta infinita de pana acum, in aceasta clipa ce va ramane prezenta in absentul creat de maine.

      Ti am soptit cat te iubesc,oare simti acum?oare ma auzi?... cat de aproape esti, cat de confortabil e locul tau in sufletul meu... aici poti sa visezi,aici nu vei regreta nici un risc neasumat... aici, adus de valurile oceanului,lasat in mister,intuneric si necunoscut... insetat sa cunosti, sa gasesti si sa dezlegi un mister gasind o parte de rai, atat cat ii vei permite sa fie rai. Inchide bine ochii, da jos armura de otel creata de trecut,lasa te purtat pe brate de dragoste!(Nu vreau sa te scot din realitatea ta!) Sa nu iti fie frica, te poti intoarce in orice clipa in lumea ta (acolo unde eu cred ca esti ), in realitate! Eu te voi astepta sa revii oricand vei vrea in locul tau confortabil din sufletul meu de unde nu ai plecat nicodata.. si nici nu vei pleca. 

    ...a inceput sa ma atinga cate o raza din fericire de cate ori citesc o litera din trecutul ce il lasi pe hartie,am inceput sa numesc fericire ceva ce cunosc atat de putin, dar... ma duce in stari euforice!Te vreau cu o frica innebunita de dragoste si cuprinsa de inocenta fiecarei clipe ce stiu ca o sa dureze o vesnicie!In ochii mei salbatici de dorinta poti vedea neputinta mea de a intelege realitatea, cuprinsa in trecut si viitor!Pe buzele mele uscate de setea cu care te sarut in fiecare moment poti vedea cea mai coplesitoare forta de a ma tine in prezentul ce trece in infinitul ce il am pentru tine... in speranta ca mainile mele vor imbratisa trupul tau fierbinte asa ca si acum, vibrand de emotie... ducand momentul in vesnicie.

     Neabordand speranta, datorita lantului ce ma tine legata de realitatea ta ma intreb in maturitatea mea daca exista o nebunie mai mare decat aceasta!Am sa ma strecor printre realitatile timpului si am sa fur o speranta, aceea de a nu fi sigura de ultima parte a nebuniei!Nu am regretat nimic niciodata, acum stiu sigur ca as fi regretat sa nu te fi cunoscut pe tine... pana la urma, marele meu:secret,  necunoscut! Da, a ars dorinta in mine de a te vedea,de a ma aseza la tine in brate fara sa vreau sa las rani in suflet,de a te saruta, alinta, mangaia  si noi apoi purtati de valul salbatic al nebuniei sa facem dragoste pentru prima si ultima data... fara sa ne mai intrebam: ce este realitatea? ce este iubirea?

Te simt cum revii de departe

Te simt cum revii de departe,
Te caut in orice ma cheama.
Ma doare privirea ce nu e aproape
De ochiul trist ce-o aclama.     

Pierduta-n amintirile-albastre
Vad norii negri cum se aduna,
Pe cerul fericirii noastre
Timpul acum e furtuna.

Vin clipele noastre, tot una
Vii si fierbinti ca si-atunci
Cand timpul era numai una
Iubire in noi si noi in sarut.

...

Pierduta-n departari nesfarsite,
Sufocata de-o lume nebuna,
In viata de somn ce m-ascunde
Credeam ca ma tii tu de mana.

Revin cu singuratate,
Ma vad ca fiind nicaieri
Risipita spre stele,
Imi caut speranta.
 
Imbatata de tine cum sunt,
Dau cu piciorul spre soarta
Mai scriu un vers dezbracata.
Iau camasa de saten ,
        te urmez viata.

Acum

Pentru aceluia carui ii sunt cuvinte...

Ridica-ma spre cer
in noaptea-ti grea,
lasa-ma intr-o stea,
atat iti cer.

Sa nu mai fii pamant,
sa nu mai fiu doar gand,
sa nu mai fiu iara
in zambet de ceara..

Lumina sa-ti fiu
atat de aproape,
sa nu ma mai cauti
pe-ntinsele ape.

Cand noaptea se lasa,
o stea luminoasa
patrunde-ti in gand
lacrima-i si cuvant.

Din verdele-ti cad
in negru dinvin
in versu-ti raman
un gri sinonim.
         

...un azi tesut in amintiri

   Dorinta noastra nebuna, asterne timpul pe o patura de infinit ce schimba clipe in sete de sarut, aici in vesnicia mea de asteptare.
   Aud ceasul.Are un ticait putin deplasat, pentru nervii mei ascunsi dincolo de dorinta,  frica, nesomn si atat de multa singuratate. Privesc secundele, imi amintesc de fetita de la radio care spunea ca viata mea se masoara in ani si viata ei in  jumatati de ora. Atunci credeam ca viata mea se numara in ani, avea dreptate, acum vad ca fiecare secunda lasa urme in spatele ochilor mei caprui, pierduti in iluzii verzi. Da! In mintea mea vin imagini si se trag mari semnale de alarma. Ce-mi voi face cu sufletul acesta tomnatic daca nu vei veni ?
   Toata roboteala de dimineata a durat cateva minute,in schimb lungi au fost tigarile si multe au fost gandurile .Nu vreau sa fiu singura azi.Taxiul ma asteapta afara. Ochelarii imi acopera partial fata,e bine. Nu vreau sa se citeasca numele tau in ochii mei, nu vreau sa te expun tuturor, mi-e atat de frica de azi si de azi in maine.
  Sunt inconjurata de cei dragi, mi se ofera afectiune, iubire caldura si multa cafea asa cum imi place mie! Ei inseamna mult pentru mine si totusi nu au reusit, ii iubesc si totusi nu au reusit sa te scoata, sa te fure catusi de putin din gandul meu. Orasul este atat de frumos de obicei si totul atat de monoton astazi, arhitectura, culoarea, inaltimea, strazile, s-au hoatarat sa nu se lase azi in fata ochilor mei, s-au hotarat sa nu iasa afara astazi pentru mine. Pasii mei calca locuri multe, urechile asculta, gura vorbeste si totul e atat de strain.Eu in tot acest timp te construiesc pe tine, te asez in peisaje colorate uneori, alteori gri.Te acopar cu aur sau te imbrac cu mine.In fiecare clipa vad cum te sarut pentru prima data.Sunt atat de aproape de noi incat nu mai conteaza nici macar ca am uitat sa imi cumpar tigari.
    Noaptea se lasa incet, ba chiar mai greu ca niciodata, stiu ca in jurul orei 1,00 vei ajunge.Mai anuntat ca vii, esti in drum spre mine, intre timp imi scrii versuri sa treaca timpul mai bine si pentru mine si pentru tine.