Se aud pasi grabiti afara, simt ca esti tu! Oare de ce ai venit? Oare de ce te-am asteptat?
Deschid usa, te sarut... esti dincolo de cuvinte , te vad... esti dincolo din tot ceea ce scriu acum. Buzele tale imi saruta dorinta... dorinta de aici... dorinta infinita de pana acum, in aceasta clipa ce va ramane prezenta in absentul creat de maine.
Ti am soptit cat te iubesc,oare simti acum?oare ma auzi?... cat de aproape esti, cat de confortabil e locul tau in sufletul meu... aici poti sa visezi,aici nu vei regreta nici un risc neasumat... aici, adus de valurile oceanului,lasat in mister,intuneric si necunoscut... insetat sa cunosti, sa gasesti si sa dezlegi un mister gasind o parte de rai, atat cat ii vei permite sa fie rai. Inchide bine ochii, da jos armura de otel creata de trecut,lasa te purtat pe brate de dragoste!(Nu vreau sa te scot din realitatea ta!) Sa nu iti fie frica, te poti intoarce in orice clipa in lumea ta (acolo unde eu cred ca esti ), in realitate! Eu te voi astepta sa revii oricand vei vrea in locul tau confortabil din sufletul meu de unde nu ai plecat nicodata.. si nici nu vei pleca.
...a inceput sa ma atinga cate o raza din fericire de cate ori citesc o litera din trecutul ce il lasi pe hartie,am inceput sa numesc fericire ceva ce cunosc atat de putin, dar... ma duce in stari euforice!Te vreau cu o frica innebunita de dragoste si cuprinsa de inocenta fiecarei clipe ce stiu ca o sa dureze o vesnicie!In ochii mei salbatici de dorinta poti vedea neputinta mea de a intelege realitatea, cuprinsa in trecut si viitor!Pe buzele mele uscate de setea cu care te sarut in fiecare moment poti vedea cea mai coplesitoare forta de a ma tine in prezentul ce trece in infinitul ce il am pentru tine... in speranta ca mainile mele vor imbratisa trupul tau fierbinte asa ca si acum, vibrand de emotie... ducand momentul in vesnicie.
Neabordand speranta, datorita lantului ce ma tine legata de realitatea ta ma intreb in maturitatea mea daca exista o nebunie mai mare decat aceasta!Am sa ma strecor printre realitatile timpului si am sa fur o speranta, aceea de a nu fi sigura de ultima parte a nebuniei!Nu am regretat nimic niciodata, acum stiu sigur ca as fi regretat sa nu te fi cunoscut pe tine... pana la urma, marele meu:secret, necunoscut! Da, a ars dorinta in mine de a te vedea,de a ma aseza la tine in brate fara sa vreau sa las rani in suflet,de a te saruta, alinta, mangaia si noi apoi purtati de valul salbatic al nebuniei sa facem dragoste pentru prima si ultima data... fara sa ne mai intrebam: ce este realitatea? ce este iubirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu