Asculta-mi pasul...

In negura asculta-mi pasul
Sunt lupi in urma mea gonind
De ma gasesti nu-mi uita glasul,
Sa ma petreci pe ultim vant,
Sa-ti fiu si apa si pamant...


Un infinit sa fie clipa
Spre orizontul ce ma duc,
Caci plamadita-i nemurirea
Din trupul tau flamand,
Si trupul meu de lut...

..14 ..15

A mai trecut un an in graba
De te intrebi unde s-a dus
E-n clipa vietii ce-ai gonit-o
Cu nerabdare spre apus...

Mai scrii un an in calendarul,
Ce-n vise vrei sa il masori,
Il prinzi in stele de lumina,
Crezand ca ele in veci nu mor...


Te inventezi in zambet iarasi,
Accepti urari in circul surd,
Si iarasi crezi ca zbori de maine
Dar omule, esti numai lut...

M-am saturat sa ma chinui sa stau departe de tine...

Fericiti in munte....

Ce sentimente, ce decor... aceste versuri ma fac sa visez la acea iubire completa... Si cat de mult as vrea sa ma trezesc din vis in realitate si sa fie contopite intr-un chip... Oare exista aceasta iubire? Cu siguranta... Tot ce imi ramane de facut este sa astept... 

AM ASTEPTAT INTOTDEAUNA FARA TULBURARE SI NU SUNT DELOC NEFERICITA !!!

intuneric in lumina....

 Cand credeam ca totul a trecut,
nu mai exista nici un gram de iubire....
era liniste.......
simt cum imi curge prin vene acest venin dulce al iubirii...
imi aprinde fiecare celula,
imi ataca si cele mai adanci ganduri si le umple,
le umple de focul dorintei...
si nu mai vreau si asteptam sa vina...
le caut si raman un paradox....
e si intuneric si e si lumina...
dar..............................................
una fara alta cand au fost???

pentru atunci....

Într-o zi voi putea cuprinde munții și voi fi și peste mare, voi urmări soarele fără să mai fie noapte și voi urmări și luna fără să mai fie zi... Într-o zi voi putea dansa cu fluturii și voi ajunge la nori pătrunsă de valsul vântului, înconjurată de petalele florilor cu parfum de infinit, voi privi de sus oceanul și mi se va părea cât o lacrimă de dor... Într-o zi ploaia îmi va spăla păcatele dragostei purtându-mă în adâncul pământului pentru cel mai mare întuneric, ca mai apoi să fiu roua dimineții acolo unde doar razele soarelui ajung... Într-o zi eu nu voi mai fi, dar va rămâne tot ceea ce am fost...

dor...

Oare cum e când știi că îi lipsești cuiva în fiecare clipă?

Când știi că cineva se gândește la tine în fiecare moment și lacrimile-i cad încet si-i ard pe suflet... ?

.... funeral

de sub pasii goi....

de sub pasii goi, ma priveste pamantul,
 cat am mai alergat si cat te caut...
din departari imi asculta vantul  rugaciuni
cat se mai satura si el de plansul meu...
aceleasi chipuri reci intreaba iar de tine,
si cat m-am saturat sa spun ca nu stiu...
aceleasi ploi imi incarca obrajii,
si cat s-au saturat sa mi-i mai spele...
aceleasi zile in care eu astept sa vii,
si oare cand se vor sfarsi... ?
si oare cand se vor sfarsi, toate... ?

atat de aproape vii mereu...

atat de aproape vii mereu,
cu buze moi atingi tot trupul,
aripi de vis imi cresc spre cer
si-n noi aducem iar trecutul...

atat de aproape vii mereu,
pe gatul meu iti simt sarutul,
izvor de soapte-n trup imi fragi
uitati in noi, atingem infinitul...


atat de aproape vii mereu,
pe bratul drept iti e parfumul,
si iar cand vii te regasesc,
in visul meu caci altfel, nu esti...
                           

pe buze...

pe buze... stau cuvinte
ce-n teama le pecetluiesti...
din ele in munte, azi cioplesti,
ucigatoare, mari morminte...

pe ochi... privirile sporesc,
din amintiri si albe timpuri...
in ele un ghem de spini croiesti,
ce-i arzi spre anotimpuri...

pe umeri... urme de sarut,
ce-n riduri sangerande
le tii iubit, caci le-ai pierdut
in umbre, in ce nu esti...

si caut...

si caut...
cum caut sclipirea
in cioburi de soare...
si caut...
cum caut miresme
in stropi de culoare...
si caut...
cum caut un munte
privind dinspre mare...
si caut...
cum caut o stea
in apusul ce-apare
si caut...
si caut,iubirea
in garile goale...

noapte...

noaptea...
franturi de cuvinte,
pe umerii grei...


ploaia...
farame de viata,
sub urmele pasilor goi...


cerul...
masca de argint
pentru ce am fost ieri....