Te asterni odata cu noaptea, cu ziua, dimineata... esti aici
mereu. Te strecori in orice particica de mine contopita cu vidul. Ma mai intreb de ce totul doare... Esti in cafeaua amara de dimineata la fel cum esti in ceaiul de seara, la fel cum esti in fiecare virgula din ,,Pasiunile sufletului'' de Descartes.Mi-amintesc brusc de fantezia mea din copilarie... visam singuratate si multe carti. Am locul meu acum cu carti, nu multe dar, numarul lor compenseaza cu singuratate. M-ai luat in brate singuratate, de parca as fi dorit sa stai... sau poate eu ti-am cerut sa ramai...
