cu vântul cânt, pe frunze reci...
Doar vorbe azi, nu-ţi aduc soare,nici aurore-n dimineţi...
Iar te loveşti de trupu-ţi rece,
găseşti pustiu şi-i aspru iar...
Timpul îţi pleac-a mia oară,
Şi tu pe timp îl laşi... şi pleci...
Cel mai de preţ, ţi-e veşnicia,
din timpul clipei ce-o întreci,
când eşti în infinitul din privirea,
şi ale-i albe buze reci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu