pentru atunci....

Într-o zi voi putea cuprinde munții și voi fi și peste mare, voi urmări soarele fără să mai fie noapte și voi urmări și luna fără să mai fie zi... Într-o zi voi putea dansa cu fluturii și voi ajunge la nori pătrunsă de valsul vântului, înconjurată de petalele florilor cu parfum de infinit, voi privi de sus oceanul și mi se va părea cât o lacrimă de dor... Într-o zi ploaia îmi va spăla păcatele dragostei purtându-mă în adâncul pământului pentru cel mai mare întuneric, ca mai apoi să fiu roua dimineții acolo unde doar razele soarelui ajung... Într-o zi eu nu voi mai fi, dar va rămâne tot ceea ce am fost...

dor...

Oare cum e când știi că îi lipsești cuiva în fiecare clipă?

Când știi că cineva se gândește la tine în fiecare moment și lacrimile-i cad încet si-i ard pe suflet... ?