
De unde nu mai am scapare,
In versuri pline de dorinti
Aceeasi intristare.
Ne pierdem sufletu-n nimicuri
Plangand taceri pe chipuri,
Cum valuri de ocean se zbat
In stanci sfarmand nisipuri.

Zdrobind pe veci destinul,
Sa vii in brate sa ma tii
In noi sa-nchidem infinituri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu