Pianul si vioara...

Rezemata-mi sta amintirea
de pianul ce-o mangaie
cu cantece-lei clipe ...
noi inca te plangem.
Trec zile, aceleasi...
cu noduri de lacrimi
ce nu vor sa mai curga,
refuza durerea
si totusi...
ea-n suflet se-afunda.
Ce primavara trista...
natura amara,
flori colorate
azi nu mai vor sa rasara.
Pe-acelea-si strazi pustii
tomnatice si goale
se plimba pasii mei...
te cauta cu teama
ca nu vrei sa mai fii
in cantul de pian
si-n clipe de vioara
asa cum te-am creat
cand inca imi spuneai
ca-s amintirea dulce
din zambetu-ti de ceara...