Sunt clipe venite de nicaieri, pe care le-ai asteptat tot timpul nestiind cand vor veni... nestiind cine le va aduce, nestiind cu cine te vei contopi in ele...
Afara ploua.Parca cerul m-ar plange pe mine... Pixul metalic e mai usor decat orice farama de suflet.Lumina trista data de lumanare ma ajuta sa gasesc carnetul.Ma intreb ce sa scriu cand nu mai stiu sa scriu,oare cuvintele sunt atat de naive incat sa scrie ce simt?Un amalgam de intrebari se invart,transformand prezentul in gri-sinistru.De cand am aflat ca existi am asteptat acest moment.Totul se transforma iar in alta intrebare: Oare vei veni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu